Obiective promovate

     


Observatorul Astronomic


Observatorul AstronomicObservatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu" este singurul observator public al Municipiului Bucureşti. Acest important obiectiv ştiinţific al Capitalei poartă numele amiralului Vasile Urseanu, un mare pasionat de astronomie, căruia i-a aparţinut clădirea în care îşi are sediul observatorul. De altfel, acesta este şi cel care a construit imobilul în anul 1910 sub forma unei corăbii ancorate în centrul Bucureștiului. „Mi-am construit casă în formă de yacht, având o cupolă de observator, ca în același timp când fac observații cu luneta, să am senzația că plutesc și pe mare", spunea amiralul Vasile Urseanu în memoriile sale.

La început aici puteau practică astronomia numai câţiva pasionaţi fără ca imobilul să fie deschis publicului larg. Astfel, amiralul organiza în acest imobil serate şi petreceri cu tematică specială, a căror principală atracţie o reprezenta observarea corpurilor cerești cu luneta instalată în cupola clădirii. După moartea amiralului, în 1926, soția acestuia, Ioana Urseanu, are grijă de clădire câțiva ani, urmând ca în 1933 să o doneze municipalității orașului București. Aceasta instalează sediul pinacotecii, iar toate materialele care se referă la hobby-ul amiralului – astronomia -, sunt “exilate” în subsolul clădirii. Începând cu anul 1950 clădirea își găsește adevărata menire, aceea de Observator Astronomic, iar bucureştenii şi nu numai pasionaţi de “stele” sau alte corpuri cereşti au în sfârşit un loc unde se pot delecta cu această activitate. Astfel, ecuatorialul și luneta sunt remontate în cupolă, iar observatorul este inaugurat, pentru public, la începutul lunii mai 1950.

La Observatorul Astronomic din Bucureşti iubitorii acestei ştiinţe pot face nu numai observaţii astronomice, dar pot lua parte şi la cursuri pe această temă care se adresează atât începătorilor, cât şi iniţiaţilor. Aceste cursuri au o tradiție de peste 20 de ani: încep în luna noiembrie și se desfășoară cu o frecvență de o ședință pe săptămână.



Muzeul de Arheologie „Vasile Pârvan”


Muzeul de Arheologie „Vasile Pârvan”Institutul de Arheologie - Muzeul de Arheologie „V. Pârvan” îşi are sediul într-o clădire cu o istorie extrem de frumoasă, asta în ciuda stării avansate de degradare în care se găseşte astăzi. Este vorba despre Casa Macca situată pe strada Henri Coandă nr. 11.

Stilul eclectic în care a fost construită casa cu o mare varietate de forme și ornamente, încărcată cu elemente stil art nouveau i-a făcut pe specialişti să presupună că arhitectul clădirii este I.D. Berindey. În interior încăperile sunt dispuse simetric în jurul axului imaginar ce unește parterul cu mansarda, printr-un gol central de forma unei elipse, creat la etaj, cu rol de balcon. La parter se ajunge printr-un vestibul a cărui scară este de marmură. Plafonul este pictat şi reprezintă o compoziţie alegorică, iar pereţii sunt decoraţi cu panouri stucate şi pictate şi câte o uşă cu ancadramente realizate cu motive figurative.

Acest imobil va reveni în 1912 Casei Şcoalelor (Ministerul Educației), imediat după moartea Elenei Macca, soția col. Petre Macca (ofițer de intendență în timpul războiului de independență de la 1877-1878).

Până în 1931 casa a găzduit Biblioteca Pedagogică, însă profesorul N. Iorga, în calitate de prim-ministru, a repartizat casa Muzeului Național de Antichități (MNA), care exista din 1834 fără să aibă, însă, un sediu stabil.

Patrimoniul arheologic actual cuprinde importante descoperiri de piese arheologice, păstrând organizarea în colecţii de studiu, pe criterii topografice şi cronologice, de la uneltele paleolitice până la artefactele medievale târzii, precum şi piese epigrafice, arhitecturale, sculpturale, numismatice.

De altfel, din colecţiile donate în primii ani de existenţă ai MNA au rămas în proprietatea Institutului de Arheologie importante şi numeroase colecţii de antichităţi cum ar fi: colecţia de antichităţi egiptene (cea mai numeroasă din ţară), de vase miceniene, cipriote, italiote şi attice, de opaiţe şi sticlărie romane, de inscripţii şi piese numismatice.



Colegiul Național „Sf. Sava”


Colegiul Național „Sf. Sava”În anul 1668, la inițiativa stolnicului Constantin Cantacuzino, a fost creat Colegiul Național „Sf. Sava”, cea mai veche școală din Țara Românească. Limbile de predare în acest colegiu erau greaca şi latina. Scoala este urmaşa „Academiei Domneşti“ care funcţionase, de la sfârşitul secolului al XVII-lea, la Mănăstirea Sf. Sava, fiind una dintre cele mai importante academii din Balcani, alături de Academia din Phanar şi Şcoala Superioară a Patriarhiei Constantinopolului, care funcţionau ambele în Istanbul. Academia Domnească a fost reorganizată în mai multe rânduri de-a lungul anilor: de Constantin Brâncoveanu în 1707, de Alexandru Ipsilanti în 1776 și de Ion Caragea în 1814-1817.

Gheorghe Lazăr este cel care a introdus în 1818 predarea în limba română la toate nivelele Colegiului Naţional “Sfântul Sava”. Acesta cuprindea în 1831 treptele de „umanioare” (gimnaziu - patru ani), de „învăţături complementare” (trei ani) şi de „cursuri speciale” (învăţământ superior, trei ani).

Anul 1864 este anul divizării Academiei la iniţiativa domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Astfel, ramura academică a fost convertită în Universitatea din București, iar cea de educaţie secundară a fost organizată în ceea ce va fi numit mai târziu Colegiu Naţional „Sfântul Sava”.

Mulți dintre cei care au frecventat cursurile Academiei Domnești, au avut o solidă carieră bisericească, culturală și politică. Unii s-au afirmat în viața politică a țării, desfășurând și o valoroasă activitate culturală: Nicolae Văcărescu, Grigore Brâncoveanu, Constantin Câmpineanu, Ștefan Bălăceanu, Iordache Golescu, Constantin Golescu, I. Riyos Neroulus etc. Alţii au fost reprezentanți de seamă ai bisericii, oameni de cultură, angajați în marile frământări politice din sec. al XVIII-lea și de la începutul sec. al XIX-lea, mitropoliți ai Ugrovlahiei (Grigore de la Colțea, Grigore de la Căldărușani, Neofit), episcopi (Chesarie de la Râmnic, Chesarie de la Buzău, Ilarion de la Argeș).



Pasajul Victoria


Pasajul VictoriaPasajul Victoria, numit și pasajul „Imobiliara” sau „Bossel” face legătura între str. Academiei și Calea Victoriei. Clădirea din Calea Victoriei nr. 48-50, străbătută de acest pasaj a fost construită de societatea „Imobiliara“ la începutul secolului XX.

Parterul Săii Teatrului de Păpuşi „Ţăndărică“ a găzduit unul din vechile şi celebrele cinematografe ale Bucureştilor – Cinema „Select“. Tot aici, cu mulţi ani înainte, a funcţionat Sala Bossel, după numele unui tapiţer sas anume Friederich Bossel care a cumpărat casa la 1839. Acesta a modificat clădirea şi a transformat-o într-un han cu un singur etaj. Aici s-au organizat, începând cu 1849, timp de trei decenii „balurile cele mai nobile şi singurele spectacole de teatru din Bucureşti cu cele de la Teatrul Naţional“ (Gh. Crutzescu), drept pentru care bucureştenii îi spuneau şi „Teatrul cel Mic“.

Lipită de clădirea Imobiliara, la nr. 52, se află Casa Resch construită în anul 1855 de giuvaergiul Joseph Resch. Acesta sosise de la Viena în anul 1837 şi firma sa a contribuit la formarea unei întregi generaţii de giuvaergii. Casa, unde a trăit şi s-a stins din viaţă gazetarul francez îndrăgostit de Bucureşti, Ulysse de Marsillac, a fost transformată în „Hotelul English“ după ce a fost vândută în anul 1885 lui Grigore Eliade zis Cârciumărescu, personaj „incult, dar deştept şi întreprinzător“. Cu acest prilej a fost realizat şi elegantul (pe atunci) Pasaj Englez care leagă Calea Victoriei de strada Academiei.

Pe la jumătatea secolului al XIX-lea, francezul Donat Hugues a deschis, lângă Casa Resch primul hotel de pe Podul Mogoşoaiei - Hotelul Hugues (la nr. 54). Acesta, împreună cu vestitul său restaurant, s-au numărat printre cele mai luxoase şi mai costisitoare din Capitală. De altfel, însuşi Mihai Eminescu a locuit în zonă cam pe la 1868. Mai exact, marele poet a locuit într-o cameră aflată în spatele hotelului. Deşi pare surprinzător, ambele clădiri – Resch şi Hugues – s-au păstrat cu mici modificări, până astăzi, constituind cele mai vechi edificii de pe Calea Victoriei.

Unul din subsolurile Pasajului Imobiliara a găzduit, începând cu 1940 până în anii ‘50 localul Fu-Chang, primul restaurant cu specific chinezesc din București. Având în vedere că era la adăpost de bombardamente, devine în 1944, în plin război, local de lux, frecventat de bogătașii Capitalei. Un alt local care a funcţionat în Pasajul Victoria a fost birtul „Mercur”. Deschis în 1933, acest local era numit de bucureșteni și „Mer-popou”, fiind vestit pentru specialitățile din carne și pentru cea mai bună ciorbă de burtă din București.

Pe la mijlocul secolului XX este menționată la subsolul din centrul Pasajului şi parfumeria „La Panaitopol”, de unde bărbații „cu ștaif” își puteau achiziționa colonia la modă „Paciuli”, importată din India.